Fosa septică, bazinul vidanjabil și mini stația de epurare pentru casa fără canalizare, cu golirea la timp și ce nu se aruncă niciodată în toaletă
Fosa septică, bazinul vidanjabil și stația de epurare sunt trei sisteme diferite
Multe case de la marginea orașelor și din sate nu sunt racordate la canalizare. Apele uzate, de la toaletă, baie și bucătărie, trebuie colectate și tratate la fața locului. Cele 3 soluții obișnuite sunt diferite, iar confuzia dintre ele aduce probleme scumpe și, uneori, conflicte cu vecinii.
Bazinul vidanjabil e un rezervor etanș, fără nicio ieșire, care doar strânge apele uzate până la golire. Fosa septică e un rezervor cu 2-3 compartimente, în care apa uzată se limpezește parțial, înainte de a ieși spre un sistem de infiltrare în sol ori spre un alt rezervor. Mini stația de epurare e un echipament care tratează biologic apa, cu aer pompat, până la un nivel de curățenie mult mai ridicat.
Bazinul vidanjabil și socoteala golirii
Un om consumă, în medie, în jur de 100-150 de litri de apă pe zi, iar aproape toată ajunge în canalizare. O familie de 4 persoane produce, așadar, 12-18 metri cubi de ape uzate pe lună. Un bazin de 10 metri cubi se umple, în aceste condiții, în 2-3 săptămâni.
Mulți proprietari descoperă această socoteală abia după mutare, când golirea cu vidanja devine o cheltuială lunară semnificativă. Bazinul vidanjabil e potrivit, mai ales, pentru casele de vacanță folosite rar ori ca soluție temporară, până la racordarea la canalizare.
Cum funcționează fosa septică
În fosa septică, apa uzată intră în primul compartiment și stă acolo un timp. Partea solidă, mai grea, se depune la fund, formând nămolul. Grăsimile și resturile ușoare plutesc la suprafață, într-o crustă. Între ele, apa parțial limpezită trece în compartimentul următor. Bacteriile care trăiesc fără oxigen descompun o parte din materia organică.
Apa ieșită dintr-o fosă septică nu e curată. Ea trebuie tratată mai departe, de obicei printr-un câmp de infiltrare, o rețea de țevi perforate îngropate în pietriș, unde solul o filtrează. Pentru asta, terenul trebuie să fie permeabil, iar pânza de apă freatică, suficient de adâncă.
Golirea la timp
Nămolul se acumulează, iar fosa septică trebuie golită periodic, de obicei la 1-3 ani, după volumul ei și numărul de persoane. Dacă nămolul ajunge prea sus, resturile solide trec în câmpul de infiltrare și îl colmatează, iar refacerea lui e o lucrare mare și scumpă. O verificare anuală a nivelului nămolului, făcută de firma care golește fosa, previne surpriza.
Mini stația de epurare și dimensionarea ei
Stațiile de epurare pentru o casă, din ce în ce mai răspândite, folosesc bacterii care lucrează cu oxigen, introdus de o mică suflantă. Procesul e mult mai eficient decât cel din fosa septică: o stație bine întreținută elimină, de obicei, peste 90% din poluanții organici. Stația are nevoie de curent electric permanent, de o suflantă care funcționează zi și noapte și de golirea nămolului în exces, de obicei o dată la 1-2 ani. Apa tratată poate fi deversată într-un sistem de infiltrare ori, acolo unde e permis, folosită pentru irigarea zonelor verzi. Autorizațiile necesare diferă de la o localitate la alta și se verifică înainte de montaj. Dimensionarea se face după numărul de locuitori ai casei. Producătorii exprimă capacitatea în echivalenți-locuitor, adică numărul de persoane pentru care e gândit sistemul. O stație pentru 4-6 persoane e potrivită pentru o familie obișnuită. Supradimensionarea exagerată nu ajută, pentru că bacteriile din stație au nevoie de o alimentare constantă. Casele de vacanță, folosite doar în weekenduri, cer sisteme gândite pentru funcționare intermitentă.
Ce nu se aruncă niciodată în toaletă
Toate aceste sisteme depind de bacterii vii. Câteva lucruri le omoară ori le blochează. Șervețelele umede, scutecele, absorbantele, bețișoarele de urechi și resturile de mâncare nu se descompun și umplu rezervorul. Uleiul și grăsimile formează cruste groase.
Cantitățile mari de înălbitor, de dezinfectanți și de produse de desfundat cu sodă caustică distrug flora bacteriană. Medicamentele expirate, vopselele, solvenții și nisipul pentru pisici nu au ce căuta în canalizare. Tratamentele lungi cu antibiotice ale cuiva din casă pot încetini și ele activitatea bacteriilor din fosă. Produsele cu bacterii vândute pentru fose sunt prezentate adesea ca indispensabile. Într-o fosă folosită normal, bacteriile se dezvoltă singure, iar studiile nu arată beneficii clare ale acestor aditivi.
Semnele că ceva nu merge
Mirosul de canal în curte ori în casă, scurgerile care se golesc încet în toată locuința, bolboroseala din țevi, zonele umede, mlăștinoase, deasupra câmpului de infiltrare și iarba neobișnuit de verde și deasă doar pe acea porțiune sunt semne de avertizare. Ele cer o verificare rapidă, înainte ca apele uzate să iasă la suprafață ori să ajungă în fântâna proprie ori a vecinilor.
Distanța față de fântână
Fosele, bazinele și câmpurile de infiltrare se amplasează cât mai departe de fântâni și de puțuri, ideal la câteva zeci de metri, și niciodată în amonte, pe panta pe care apa subterană curge spre sursa de apă potabilă. Normele locale stabilesc distanțele minime, iar respectarea lor protejează sănătatea propriei familii și pe a vecinilor.
Gazele din rezervor, un pericol mortal
În fosele septice și în bazinele de colectare se formează gaze toxice, mai ales hidrogen sulfurat, cu miros de ouă stricate, care în concentrații mari paralizează simțul mirosului, și metan, care înlocuiește oxigenul. În fiecare an, în mai multe țări, oameni mor încercând să intre într-un bazin pentru curățare ori pentru recuperarea unui obiect căzut. De multe ori, victimele sunt 2 ori 3, pentru că cei care sar în ajutor se prăbușesc la rândul lor.
Nimeni nu coboară într-o fosă ori într-un bazin de colectare. Capacele rămân închise și asigurate, ca să nu cadă în ele copii ori animale. Lucrările din interior se fac doar de echipe specializate, cu aparatură de măsurare a gazelor și echipament de respirație. Hidrogenul sulfurat devine periculos la concentrații de câteva sute de părți pe milion, iar peste 700 de părți pe milion duce la pierderea cunoștinței în câteva secunde.


