Cititul cu voce tare copiilor, de la cartea cartonată a bebelușului la romanul citit pe capitole cu școlarul mare
Cititul cu voce tare începe înainte ca bebelușul să înțeleagă cuvintele
Un studiu american publicat în 2019 a făcut o socoteală simplă și impresionantă. Un copil căruia i se citește o carte ilustrată pe zi aude, până la 5 ani, aproximativ 290.000 de cuvinte în plus față de unul căruia nu i se citește deloc. Cu 5 cărți pe zi, diferența urcă la peste 1,4 milioane de cuvinte. Limbajul cărților e mai bogat decât cel al conversațiilor obișnuite, cu cuvinte pe care nu le folosim la masă ori la cumpărături.
Pediatrii recomandă cititul încă din primele luni de viață. Bebelușul nu înțelege povestea, dar ascultă vocea, ritmul, intonația și se obișnuiește cu un moment liniștit, petrecut în brațele părintelui.
În primul an, vocea și imaginile
Pentru bebeluși, cărțile potrivite sunt cele cartonate ori din material textil, cu imagini mari, contraste puternice și foarte puțin text. Bebelușul le mușcă, le aruncă, le întoarce invers. E felul lui de a citi.
Sesiunile sunt scurte, de 2-3 minute, de câteva ori pe zi. Părintele arată cu degetul, numește obiectele, imită sunetele animalelor. Cântecele și poeziile cu ritm, repetate, îi plac la fel de mult.
Între unu și trei ani, aceeași carte de 20 de ori
Copilul mic cere aceeași carte iar și iar, până când părintele o știe pe de rost și ar arunca-o pe geam. Repetiția e exact ce îi trebuie. Fiecare lectură îi fixează cuvintele, iar plăcerea de a anticipa ce urmează îi dă siguranță.
La această vârstă funcționează cititul în dialog. Părintele se oprește și întreabă: „Ce face cățelul?”, „Unde e mingea?”, „Tu ce ai face?”. Lasă copilul să termine rima ori ultimul cuvânt al unei fraze cunoscute și îi preia răspunsul, completându-l: „Da, cățelul aleargă după minge, prin iarba verde”. Cercetările arată că acest fel de citit dezvoltă vocabularul mai mult decât lectura neîntreruptă.
Preșcolarii și poveștile de seară
Între 3 și 6 ani, poveștile devin mai lungi, iar lectura de seară poate ajunge la 10-15 minute. Vocile diferite pentru personaje, pauzele înainte de a întoarce pagina și întrebările de tipul „Ce crezi că se întâmplă acum?” îl țin pe copil cu sufletul la gură. Cititul de seară are și un efect asupra somnului. O rutină constantă, cu baie, pijama, carte și lumină stinsă, la aceeași oră, îi ajută pe copii să adoarmă mai repede și să se trezească mai rar noaptea.
Basmele culese de Petre Ispirescu, poveștile lui Ion Creangă, fabulele și poveștile clasice traduse sunt potrivite acum, alături de cărțile ilustrate moderne. Unele basme vechi sunt înfricoșătoare, iar părintele le poate citi mai întâi singur, ca să știe ce urmează.
Școlarul care citește deja singur
Mulți părinți se opresc din citit când copilul învață să citească singur. Este momentul în care cititul cu voce tare devine mai important, nu mai puțin. Până pe la 12-13 ani, copiii înțeleg ascultând povești mult mai complicate decât cele pe care le pot citi singuri, cu greu, silabisind.
Romanul citit câte un capitol pe seară, cu personaje care cresc odată cu ascultătorul, poate deveni ritualul preferat al unei familii, ani la rând. Cărțile de aventuri, de călătorie, de mister ori cele cu animale, citite împreună, deschid poftă pentru lectura personală. Pentru copiii care nu au încă obiceiul, un început bun e o carte cu capitole scurte, de 5-10 minute, ori o carte cu benzi desenate, citită pe roluri.
Câteva lucruri care fac diferența
Ritmul lent, mai lent decât pare natural, îl ajută pe copil să urmărească. Degetul care se plimbă sub rânduri, la copiii care învață literele, leagă sunetele de semne. Iar o carte care nu-i place copilului se poate abandona fără vinovăție, după 2-3 încercări. Scopul e plăcerea, nu bifarea.
Copilul alege și el cartea, măcar o dată la 2 seri. Biblioteca de cartier, cu permis gratuit ori ieftin, permite schimbarea a 5-10 cărți pe lună fără costuri.
Cărțile din casă
Cercetătorii au observat că numărul de cărți dintr-o casă se leagă de rezultatele de mai târziu ale copiilor. Un studiu publicat în 2018, pe date din 31 de țări, a constatat că adulții crescuți în case cu aproximativ 80 de cărți aveau abilități de citire și de calcul peste medie, chiar și la același nivel de studii cu ceilalți.
Nu e nevoie de o bibliotecă uriașă. Câteva rafturi joase, la nivelul ochilor copilului, cu cărțile așezate cu coperta în față, ca la librărie, îl invită să aleagă singur.
Ecranele și cărțile digitale
Cărțile electronice și aplicațiile cu povești animate par o variantă modernă. Studiile făcute pe copiii mici arată însă că, atunci când citesc împreună de pe o tabletă, părinții și copiii vorbesc mai puțin despre poveste și mai mult despre butoane. Animațiile și sunetele distrag atenția de la text, iar copiii își amintesc mai puțin din ce au auzit.
Cărțile audio sunt o completare bună pentru drumurile lungi cu mașina, dar nu înlocuiesc vocea părintelui și momentul petrecut împreună.
Tații, bunicii și limba de acasă
Cercetătorii au observat că cititul făcut de tați are un efect aparte asupra vocabularului, poate pentru că aceștia pun alte întrebări și fac alte comentarii decât mamele. Bunicii pot citi și de la distanță, printr-un apel video, cu cartea ținută în fața camerei.
În familiile care trăiesc în altă țară, cititul în limba română acasă păstrează vie limba maternă, fără să încurce învățarea limbii de la școală. Seara, cu lumina mică și o carte deschisă, copilul primește nu doar cuvinte, ci și certitudinea că, oricât de grea a fost ziua, există un sfert de oră care îi aparține numai lui.
