Cele șapte minuni ale lumii antice, de la Marea Piramidă, singura rămasă în picioare
Cele șapte minuni ale lumii antice au fost, la origine, un ghid de călătorie
Lista pe care o învață toți copiii la școală nu a fost alcătuită de istorici, ci de călători greci. În secolele al III-lea și al II-lea înainte de Hristos, după ce cuceririle lui Alexandru cel Mare deschiseseră drumurile spre Egipt și Mesopotamia, câțiva autori au notat „priveliștile care trebuie văzute”. Cea mai cunoscută variantă îi aparține poetului Antipater din Sidon.
Toate cele 7 se aflau în jurul părții de răsărit a Mediteranei, adică în lumea pe care grecii o puteau străbate. Numărul nu e întâmplător: 7 era socotit cifra desăvârșirii. Astăzi, 6 dintre ele sunt ruine ori amintiri.
Marea Piramidă din Giza
Este cea mai veche din listă și singura care mai există. A fost ridicată în jurul anului 2560 înainte de Hristos, ca mormânt al faraonului Keops. Când grecii o treceau printre minuni, avea deja peste 2.000 de ani. Avea, la origine, 146 de metri înălțime, din care au rămas aproximativ 138, după ce învelișul de calcar alb, lustruit, a fost luat de-a lungul secolelor pentru clădirile din Cairo. E alcătuită din circa 2,3 milioane de blocuri de piatră, cântărind în medie peste 2 tone fiecare. Vreme de aproape 3.800 de ani a fost cea mai înaltă construcție făcută de om, până la ridicarea turnului unei catedrale englezești, în secolul al XIV-lea. Laturile bazei, lungi de 230 de metri, diferă între ele cu doar câțiva centimetri și sunt orientate aproape perfect spre punctele cardinale.
Grădinile suspendate ale Babilonului
E minunea cea mai misterioasă, fiindcă nu se știe sigur dacă a existat. Tradiția spune că regele Nabucodonosor al II-lea le-a construit, în jurul anului 600 înainte de Hristos, pentru soția lui, care tânjea după munții împăduriți ai ținutului natal. Autorii antici descriu terase înalte, sprijinite pe bolți, cu arbori și plante udate cu apă ridicată din Eufrat.
Problema e că niciun text babilonian nu le pomenește, iar săpăturile de la Babilon nu au găsit urme convingătoare. Unii cercetători cred că grădinile s-au aflat, de fapt, la Ninive, capitala asirienilor, la câteva sute de kilometri mai la nord, și că tradiția a încurcat cele 2 orașe.
Statuia lui Zeus de la Olympia
În templul din Olympia, locul Jocurilor Olimpice, sculptorul Fidias a terminat în jurul anului 435 înainte de Hristos o statuie a zeului așezat pe tron, înaltă de aproximativ 12 metri. Pielea era din plăci de fildeș, iar veșmintele, din foi de aur, prinse pe un schelet de lemn.
Un scriitor antic observa că, dacă Zeus s-ar fi ridicat în picioare, ar fi spart acoperișul templului. Statuia a stat acolo peste 800 de ani. A fost dusă, se pare, la Constantinopol și a pierit într-un incendiu, în secolul al V-lea.
Templul zeiței Artemis din Efes
Ridicat pe coasta de azi a Turciei, în jurul anului 550 înainte de Hristos, era de câteva ori mai mare decât Partenonul. Avea 127 de coloane de marmură, înalte de 18 metri.
În anul 356 înainte de Hristos, un om pe nume Herostrat i-a dat foc, cu un singur scop: să rămână în istorie. Efesenii l-au executat și au interzis rostirea numelui lui, fără succes, de vreme ce îl știm și azi. Legenda spune că incendiul a avut loc chiar în noaptea în care se năștea Alexandru cel Mare. Templul a fost reconstruit și apoi distrus definitiv de goți, în secolul al III-lea. Pe locul lui se înalță astăzi o singură coloană, refăcută din fragmente.
Mausoleul din Halicarnas
Mausol, guvernatorul unei provincii persane din sud-vestul Asiei Mici, a murit în jurul anului 353 înainte de Hristos. Soția și sora lui, Artemisia, i-a ridicat un mormânt atât de impunător încât numele lui a devenit substantiv comun: de atunci, orice mormânt monumental se numește mausoleu.
Construcția avea în jur de 45 de metri înălțime și era acoperită de sculpturi lucrate de 4 dintre cei mai buni artiști greci ai vremii. A rezistat peste 1.500 de ani, până când cutremurele l-au ruinat. În secolul al XV-lea, cavalerii ioaniți i-au folosit pietrele la cetatea din Bodrum, unde se mai văd și azi, încastrate în ziduri.
Colosul din Rodos
Ca mulțumire pentru că au rezistat unui asediu, locuitorii insulei Rodos au ridicat o statuie de bronz a zeului Helios, protectorul lor. Avea aproximativ 33 de metri, cam cât Statuia Libertății fără soclu, și a fost terminată în jurul anului 280 înainte de Hristos, după 12 ani de lucru. A fost minunea cu viața cea mai scurtă. La numai 54 de ani de la inaugurare, un cutremur a rupt-o de la genunchi. Bucățile uriașe au zăcut pe jos aproape 900 de ani, atrăgând vizitatori, până când au fost vândute ca metal vechi. Imaginea cunoscută din gravuri, cu uriașul stând cu picioarele depărtate deasupra intrării în port și cu corăbiile trecând pe sub el, este o născocire medievală. Tehnic, ar fi fost imposibil.
Farul din Alexandria
Pe mica insulă Pharos, din fața portului Alexandria, regii Egiptului elenistic au construit, în jurul anului 280 înainte de Hristos, un turn de peste 100 de metri, în 3 trepte: una pătrată, una octogonală și una rotundă. În vârf ardea noaptea un foc, a cărui lumină, întărită de o oglindă de metal, se vedea, spuneau anticii, de la zeci de kilometri.
A fost a doua cea mai înaltă construcție a lumii vechi, după piramidă, și singura minune cu un rost practic. A funcționat peste 1.500 de ani, până când o serie de cutremure, în secolul al XIV-lea, l-a doborât. Numele insulei a rămas în aproape toate limbile romanice: „far” în română, „phare” în franceză, „faro” în italiană și spaniolă.
Ce a mai rămas de văzut
La Giza, piramida stă la locul ei. La Efes, la Bodrum și la Olympia, vizitatorul găsește temelii, tamburi de coloane și muzee. În apele portului Alexandria, scafandrii au identificat blocuri uriașe de piatră, atribuite farului. Sculpturile mausoleului se află la Londra.
În 2007, o fundație elvețiană a organizat un vot mondial pentru „noile 7 minuni”. Au fost alese Marele Zid Chinezesc, Petra, Colosseumul, Machu Picchu, Chichén Itzá, Taj Mahal și statuia lui Hristos de la Rio de Janeiro. Piramida a primit un titlu de onoare, în afara întrecerii, lucru firesc pentru o construcție care privise, deja bătrână, cum sunt ridicate și cum se năruie toate celelalte.
