Vipera de stepă – o specie rară și protejată din fauna României
Vipera de stepă (Vipera ursinii), cunoscută și sub numele de vipera de fâneață sau vipera de câmpie, este una dintre cele mai rare și mai vulnerabile specii de șerpi din România și din Europa.
Mult mai puțin cunoscută decât vipera cu corn, această specie trăiește în habitate foarte specifice și se află într-un pericol real de dispariție. În ciuda numelui său care poate stârni teamă, vipera de stepă este timidă, mică și cu un venin mult mai slab decât alte vipere.
- Cum arată vipera de stepă și cum o deosebim
Vipera de stepă este o reptilă de dimensiuni mici, care rar depășește 50 cm lungime. Are un corp robust, acoperit cu solzi rugoși și un colorit variabil – de la cenușiu, brun deschis, până la tonuri gălbui sau cenușiu-verzui. Pe spate prezintă un desen caracteristic în formă de zigzag, asemănător cu cel al altor vipere.
Capul este relativ mic, bine delimitat de corp, iar ochii au pupile verticale, tipice pentru vipere. Spre deosebire de vipera cu corn, Vipera ursinii nu are protuberanță nazală și pare mai puțin agresivă în aspect.
- Unde trăiește vipera de stepă în România
În România, vipera de stepă are o distribuție extrem de limitată. Poate fi întâlnită în câteva zone izolate din vestul țării (Câmpia de Vest) și în Dobrogea, dar și în zonele montane din estul Transilvaniei. Preferă habitatele de pajiște naturală, stepă și fânețe semi-aride, unde vegetația este joasă și solul bine drenat.
Această preferință pentru habitatele de tip stepic o face vulnerabilă, întrucât multe dintre aceste zone au fost transformate în terenuri agricole sau afectate de pășunat excesiv și incendii.
- Comportament și mod de viață
Vipera de stepă este o reptilă diurnă, cu activitate maximă în orele dimineții și după-amiezii, în funcție de temperatură. Este o specie timidă, care evită interacțiunea cu oamenii și rareori mușcă. Mușcătura ei este rară și, în majoritatea cazurilor, nu este periculoasă pentru viața unui adult sănătos. Veninul este mult mai slab comparativ cu cel al viperei cu corn.
Hrana viperei de stepă constă în principal din insecte mari (cum ar fi greieri sau lăcuste), dar și mici rozătoare sau reptile. Este o viperă oportunistă, adaptată unui mediu sărac în resurse, motiv pentru care este foarte sensibilă la schimbările din habitat.
- Reproducere și conservare
Femelele nasc pui vii (este o specie ovovivipară), de obicei între 4 și 8 exemplare, în lunile de vară. Puii sunt independenți imediat după naștere.
Din cauza pierderii habitatului, braconajului și fragmentării populațiilor, vipera de stepă este considerată o specie periclitată. În România, este protejată prin lege, fiind inclusă în anexa II a Directivei Habitate a Uniunii Europene și în Lista Roșie a speciilor amenințate.
Ce trebuie să știm dacă o întâlnim
Vipera de stepă nu reprezintă un pericol real pentru oameni. Dacă este zărită în natură, cel mai bine este să fie lăsată în pace. Nu atacă și nu urmărește, iar comportamentul său este defensiv. Orice tentativă de manipulare poate duce la stresarea animalului și deteriorarea habitatului.
Vipera de stepă este o comoară biologică a țării noastre, o specie fragilă care merită cunoscută și protejată. Prin educație și conservare, putem contribui la salvarea acestui simbol discret al naturii românești.
