Prediabetul se poate opri. Ce înseamnă valorile și ce schimbări contează cel mai mult
Prediabetul înseamnă o glicemie mai mare decât normal, dar sub pragul de diabet. Nu este o boală în sine, ci un semnal: riscul de a dezvolta diabet de tip 2 în următorii ani este semnificativ crescut.
Studiile epidemiologice din România au estimat o proporție importantă a adulților cu prediabet, iar majoritatea nu știu.
Studiul național de prevalență, derulat de Societatea Română de Diabet, a găsit prediabet la aproximativ unul din șase adulți, iar diabetul la unul din nouă, cu o proporție mare de cazuri nediagnosticate.
Nu doare. Nu dă simptome.
Ani întregi. Se descoperă la analize de rutină sau nu se descoperă deloc.
Vestea bună: prediabetul este reversibil, într-o proporție importantă de cazuri, prin schimbări de stil de viață, iar studiile clinice mari au arătat că aceste schimbări reduc riscul de progresie spre diabet cu mai mult decât o face orice medicament.
Valorile care contează
Glicemia à jeun, după 8 ore fără mâncare: normal sub 100 mg/dL; între 100 și 125, glicemie bazală modificată, adică prediabet; 126 sau peste, la două determinări, diabet.
Hemoglobina glicozilată, HbA1c, reflectă media glicemiei din ultimele 2-3 luni: normal sub 5,7%; între 5,7 și 6,4%, prediabet; 6,5% sau peste, diabet.
Testul de toleranță la glucoză, cu determinarea glicemiei la două ore după ingerarea unei soluții standard, identifică persoanele la care glicemia de dimineață este normală, dar răspunsul la zahăr este alterat.
Pragurile exacte și interpretarea în context aparțin medicului.
Adulții peste 35-45 de ani, periodic, conform recomandărilor medicului de familie.
La orice vârstă, persoanele cu supraponderalitate sau obezitate, în special cu grăsime abdominală.
Cei cu rude de gradul întâi cu diabet.
Femeile cu diabet gestațional în antecedente sau cu sindromul ovarelor polichistice.
Persoanele cu hipertensiune, cu colesterol crescut sau cu boli cardiovasculare.
Persoanele sedentare.
Circumferința taliei este un indicator simplu și important: peste 94 de centimetri la bărbați și peste 80 la femei, potrivit pragurilor folosite frecvent în Europa, riscul metabolic crește.
Pierderea în greutate, chiar modestă, schimbă mult
Studiile de prevenție a diabetului au arătat că o scădere de 5-7% din greutatea corporală, menținută, reduce riscul de progresie spre diabet cu aproximativ jumătate. Pentru o persoană de 90 de kilograme, asta înseamnă 5-6 kilograme.
Nu 20. Ritmul sustenabil este de 0,5-1 kilogram pe săptămână. Dietele drastice produc scăderi rapide, urmate, în majoritatea cazurilor, de revenirea kilogramelor. Grăsimea abdominală este cea mai legată de rezistența la insulină și este, de regulă, prima care scade la schimbări consecvente.
Alimentația: câteva schimbări cu efect mare
Băuturile îndulcite, sucurile, inclusiv cele de fructe, ceaiurile gata preparate, sunt sursa de zahăr cu cel mai mare impact și cea mai ușor de eliminat. Înlocuirea lor cu apă aduce, singură, o schimbare măsurabilă.
Pâinea albă, orezul alb, patiseria și dulciurile se reduc. Cerealele integrale, leguminoasele și legumele cresc.
Farfuria construită simplu: jumătate legume, un sfert proteine, un sfert carbohidrați complecși.
Ordinea alimentelor în masă contează, potrivit unor studii recente: legumele și proteinele înaintea carbohidraților reduc vârful glicemic de după masă.
Nu există alimente interzise pentru totdeauna. Există frecvență și cantitate.
Mișcarea, independent de greutate
Activitatea fizică îmbunătățește sensibilitatea la insulină chiar fără scădere în greutate. Mușchii în activitate consumă glucoză.
Recomandarea standard este de minimum 150 de minute pe săptămână de activitate moderată, mers alert, bicicletă, înot, plus exerciții de forță de două ori pe săptămână.
O plimbare de 10-15 minute după masa principală reduce semnificativ glicemia de după masă. Este una dintre cele mai simple intervenții cu efect demonstrat.
Statul prelungit pe scaun se întrerupe la fiecare 30-45 de minute.
Somnul, stresul și monitorizarea
Somnul insuficient, sub 6 ore pe noapte, cronic, crește rezistența la insulină.
Apneea de somn, frecventă la persoanele cu supraponderalitate, se asociază cu tulburări metabolice și se tratează.
Controlul analizelor la 6-12 luni, conform indicației medicului, arată dacă schimbările au efect.
Medicația, atunci când este prescrisă pentru prediabet cu risc foarte ridicat, completează, nu înlocuiește, schimbările de stil de viață.
Programele de educație în diabet, organizate de unele spitale, asociații de pacienți și cabinete de nutriție, oferă sprijin structurat, iar o consultație de nutriție transformă recomandările generale într-un plan adaptat obiceiurilor proprii.
Prediabetul la tineri și în sarcină
Prediabetul nu mai este o problemă exclusivă a vârstei mijlocii.
Creșterea supraponderalității la adolescenți și la tinerii adulți a adus cazuri de prediabet și de diabet de tip 2 la vârste la care, acum câteva decenii, erau rarități.
Diabetul gestațional, depistat în sarcină prin testul de toleranță la glucoză, recomandat, de regulă, între săptămânile 24 și 28, dispare de obicei după naștere, dar crește semnificativ riscul de diabet de tip 2 în anii următori, iar pentru aceste femei testarea periodică după sarcină este esențială; copiii din aceste sarcini au, la rândul lor, un risc metabolic crescut, iar alimentația și mișcarea în familie devin prevenție pentru două generații.
Testarea se discută cu medicul de familie.
